Vreau să-mi fac curaj
Să sar și să zbor în lumea care mă așteaptă cu geamul deschis
Copacii uzi îmi întind o creangă de ajutor
Mă cheamă să le plimb frunzele sub tălpile mele.
În depărtare un câine stă culcat în singurătate
Privind umbrelele de pe banda rulantă
E nepăsător și gânditor, parcă ar vrea să creeze o poezie
Nu-l deranjează iarba udă, nici păsările ale căror cântec nu poate fi reprodus de chitară
Poate dacă posterele ar ține cerul prizonier
M-aș agăța de aripile lor
Să ne împărțim egal libertatea...
Nimic nu mai e la fel
Sunt mai multe păsări care dansează în ciuda mea
Copacii au împins ploaia înapoi în nori
Umbrelele stau la uscat.
Deși tot culcat în singurătate, și câinele e altul.