Nici nu-ti mai pasă... Pot să vin, pot să plec - privirea iti rămane zgribuloasă... Te-ai aricit de la o vreme incoace, cu mine, ce-n război ti-am cerut pace.
Se vede că m-am supărat, de in loc să scriu cum se cuvine, versific aiurea, amărăciunea de dincoace de tine, inspre mine - pustie, intr-un dialog de surzi.
Dincolo de politicul mizer, atat de efemer - rămane spiritul... da nici de spirit n-ai trebuintă, arico-scorpionule ce-ai devenit!!!



Voiam să scriu o amărăciune, la ce bun... mă opresc, mi-e toamnă, mi-e bine, si nu mai vin, si nu mai plec - acolo (de acolo) unde portile-s sudate, portile au ghimpi sau sunt trantite aiurea doar de dragul zgomotului!!!