Imi amintesc de tine. De fapt, nu stiu ce insemni, o victorie sau o infrangere. Astept cel mai mic semn din partea ta pentru a-mi savura victoria sau pentru a musca din tarana. E o chestiune de orgoliu. Polemica, deci, nu s-a terminat.
Intamplator, ochii mei au oglindit chipul tau la un moment dat. Chipul tau care purta o masca. Am vrut sa fii altfel. Dar n-am reusit sa schimb nimic, decat pe mine insami.
Ipocrizia ta ma inspaimanta, e atat de lipita de chipul tau, face parte din tine atat de adanc, incat fara ea ai ramane un om invizibil, o fiinta fara substanta.
Acum nu te mai vad. Doar ca faci parte din galeria de portrete atat de dragi si atat de stranii, pe care le port zilnic cu mine. In fiecare dimineata adun toate astea si o iau de la inceput.