Un fluture se zbate in fereastra... isi inchide si-si deschide aripile... nu stie nimic. Frumusetea lui e induiosatoare... isi va frange zborul in curand, dar el nu stie asta... aripile se inchid si deschid ca doi ochi... de copil inocent... Departe de lumea lui spera sa ajunga acolo... este, de fapt, atat de aproape... numai ca nu stie... totul e o zbatere zadarnica... imi aduce aminte de zbuciumul unui suflet.
Sa intind o mana, sa deschid geamul... imi este atat de usor... atat de usor imi este mie sa eliberez cele doua aripi care se zbat... Cui, oare, i-ar fi atat de usor sa ma elibereze pe mine?