Azi ne-am reântâlnit... mă bucur că te-am putut găsi cuvânt, în drumurile mele... Pe mine nu mă regăsesc, pe mine m-am pierdut...pe mine m-ai pierdut...dar totusi, există o sperantă...nu semeni de loc cu canibalii printre care te afli...oare nu te vor murdări de toate mizeriile ce sunt pe masa lor ? Dea Domnul, să rămâi curat ...chiar dacă va trebui să vezi scabroase ritualuri, chiar dacă vei mirosi a sânge uman asasinat...pe care nu-l vei pute tu, cu puterile tale salva...Stii ce dor mi-era de ochii tăi rotunzi ? Ochii prin care îti mai mângâiam dusa copilărie...într-adevăr curată...Stii, nu stii, nu citesti tu ceea ce scriu eu aici...am mai întâlnit un om interesat de Apa vie si apa moartă...mă făcuse-i să cred că o luasem razna...cu nepriceperea ta chimic-, fizică, matematică în filozofia inocentei...Poate am să bat zilele asteaîn poarta sufletului tău...mi-e greu, lumile noastre sunt deja paralele...răspântia s-a dizolvat...of...si-i iarnă, prietene, si mi-e dor să stăm de taină...si mi-e dor să tăcem împreună...lăsând doar linistea iubirii să ne inunde cald...ei bine, mai plec...si dacă mă citesti...La multi si fericiti ani, iubire de dat si mai ales iubire de primit...mi-e dor de un mileniu de pace, de iubire... am obosit de atâta răutate câtă s-a vărsat în lume de atâta amar de vreme...Ce zici, declarăm un mileniu al iubirii?! N-am avea nimic de pierdut...dimpotrivă, am ajunge cu bine la fericire...
Poate că-ti voi scrie curând...deocamdată mi-e greu...o să-mi treacă greul...
Ariette Pescarus 20 decembrie 2000