Ma-nghite abisul atat de incet,
Ma afund in el atat de incet...
Dar totul pare atat de firesc,
Shi simt ca o sa-nnebunesc!

De multa vreme simt ca mor..
Ca pana shi privirile ma dor...
ca ma sting..ca un felinar...
Ce arde,de secole,in zadar!

Ma simt de parca povara lumii
S-ar afla pe acesti doi umeri!
dar eu sunt o infima parte,
Nu sunt nici macar o fila intr-o carte!

Iar cartea vietzii,cine-o scrie,
Sa uite sa mi-o dea shi mie!
Nu vreau sa vad ce am facut,
ce-am vazut,prin ce-am trecut!

Nu vreau sa vad nimic,nimic!
Nu vreau s-aud nimic,nimic!
Dar,poate totul e cu rost....
Cu prilej...dar shi cu cost....