Am revenit doar pentru o clipă
printre voi,
îmi dau seama abia acum,
locul vostru nu e pentru noi
facem, așadar cap-compas înapoi
Spre țărmurile veșnic verzi
unde josnicia nu preface totul
în scrum
unde poți zâmbi și plânge
liber,
cu lacrimile-ți înghițite de hohote,
unde poți visa și dori
infinitul
nu să te stingi
căutând veșnic nemurirea.

Plecăm acum, adio oameni de ceară
Putrezi-v-ar inimile până-n vară,
poate atunci ne vom putea 'ntoarce
și noi
să nu ne mai simțim ca într-o gară
goi
cum nu știți că sunteți voi,
răi
sclavii mediocrității
slugile vanității.