Caldă și grea ca o marmură albă
Te las întinsă peste trupu-mi încordat
Să-mi șlefuiești pielea cu poftă nestinsă
După ce în spasme scurte m-ai eliberat.

Îți mângâi chipul sub pulbere de lut,
Mă joc cu șuvițe înșirate în palma-mi,
Privesc cum gâtul îți respiră tăcut
Și-ți ascund capul în inima seacă-mi.

Îmbracă-mă-n alb în noaptea prea rece
Căci de prea puțină vreme am învățat să port
Asortată perfect culorii pielii mele
Atingerea-ți blândă, pustie, de înger mort.