Am prefăcut tăcerea
în cuvinte scrise colorat
și ți-am întins-o
s-o citești...
De-atunci, însă,
îmi pare,
că nu mai am și nu mai ai
cuvinte,
ci ne-a furat tot graiul
lispit de înțeles
și sensuri,
tăcerea...
Mergem paralel,
și ne intersectăm
doar uneori...
Tăcerea ne face reci,
ne face mici și reci...
Și e păcat, tu știi?
E păcat că soarele apune
pentru toți,
și luna îmi șoptește
că eu nu pot și tu nu vrei...