îngeri împrăștiind un fum de amiază scăzută





alergam desculță prin zăpadă și mâncam sfeclă roșie
în dimineața când a sosit camionul cu bătrâni
din care femeile și bărbații coborau direct în pivniță
foșnind ca niște îngeri pe o funie de ceapă


drumul fusese lung dar lumea era liniștită acum
ne aflam cu toții aici pentru a nu mai avea unde să mergem,
eu și bătrânii ce umblau desculți prin zăpadă, rozând sfeclă roșie


și-au făcut culcușuri printre butoaiele cu vin vechi
scormonind cu mâinile lor uscate prin cuiburile liliecilor
ce îngropaseră în mucegai păstaia dimineții


pe un perete atârna celebrul tablou găurit de ruși
în care regele Ferdinand privea sever către pictor
și căruia un soldat beat îi pusese o proteză oculară din cărbune


până la prânz, bătrânii lustruiau cu sârg rama de bronz
frecând-o cu mult scuipat și zgâriind
cu unghiile ruginite jegul anistoric


la ora mesei, în farfuriile de tablă curgea sosul roșu
de ardei printre bucățile de pâine neagră
în timp ce o bătrână oarbă se întreba cu voce tare
câți ani o fi având teiul ce miroase așa de bine
precum iubitul unei zeițe


dormeau apoi bătrânii împrăștiind un fum de amiază scăzută
ce-i învelea în capsula ignifugă a imemoriei,
ghemuite cu genunchii la gură, trupurile lor își
risipeau soma
cum razele din buchetul lung de gladiole


pe tavanul pivniței broboanele de apă eclozau în niște flegmoane
ce împroșcau creștetul bătrânilor cu vopsea umedă,
pe acest cortex lucios ca pardoseala unei săli de bal
păștea ciuma zilelor în ritm de vals
ca o iapă tânără ce șterge cu copita formele de relief




în "Primul Kaddish"-2002-Editura Dacia- Cluj



***
Blog Angela Furtuna