I-real de iarnă, clopotele ude
bat cu limba strâmbă șarpele coclit,
care-n cețuri grele-adulmecând secunde
s-a încolăcit.

Râuri strâng inele, până peste unde
aurul măsoară-n codul nou albit
degetele cruce de zăpezi profunde
ce ne-au sihăstrit.

Þipă corbii reavăn, atârnați de Lună,
ciocuri li se mișcă sub pământ mereu,
ghearele de aripi negre scări ne-adună
ca pe-un minereu.

Cinema – scop – cadru
Câmpul umed.
Acolo unde bocancul intră în iarbă, urma rămâne:
- aerodrom de umbre;
- cimitir de fluturi;
- stampă de striații, săbii frânte.

Stampa
tanka – lied – final
Uite greul nor vânăt
cum de alb se aprinde
ca un soare pal.
A atins iarba rece
și tălpile Ei.