Am vrut,in zori,s-aduc binete,
s-ascund trairea care doare,
lacrima de bucurie,sau tristete,
am pus-o ca sa nasca o floare.

Cand destine fara rima suna
si prin vai durerea o arunca,
nu ma adorm noptile cu luna,
caut doar copacul pus in lunca.

Iar,daca nu sunt roade coapte,
ma-nvaluie sclipiri de ametist,
care pun trezirea peste soapte,
prin faurirea muncii de artist.

Si am sa alerg,comori dorind,
scaldate-n revarsari de soare;
dar n-am sa pot sa vad murind:
un artist,un copac sau o floare.