Morții uită

Ninge cu sânge, Doamne, ninge crunt -
Așa de lacom ninge, că tot curg
Săracii și bolnavii spre amurg,
Și morții ning și ei, mărunt, mărunt -

Nici lemn de cruce nu mai prididim
să cumpărăm; și morții îi e foame,
cerșesc pe unde pot atâtea mame,
și poate doar în cer ne mai iubim -

ninge cu sânge, Doamne, e un tău
de sânge-n care înotăm cu toții,
cinstiții, drepții, lacomii și hoții,
ninge cu sânge peste Tine, greu -

și se vorbește mult; se tot discută,
despre ninsoarea roșie și grăbită -
zăpada sânge bea, și morții uită
că au rămas și-n moarte, fără slujbe,

și scriu atent editoriale de elită...