miriam coboară în vulcanul minunii
aleph tras la întâmplare
cu ochiul destins
mă lasă lângă batista festonată cu grijă
de fata florăresei de peste drum
în magazinul cu antichități
spinul e un instrument de scris prețios
paznici cu încheieturi inocente
îmi spun: oamenii s-au schimbat
pășesc pe trapa în formă de stea
pe colțul mesei, o bucată de pâine
așteaptă răbdătoare să mă trezesc

poate azi...
poate mâine...