De-ar fi ceru-ntreg o scoică,
Þi-aș așterne la picioare
Stele albe ca ninsoarea,
Raze aurii de soare,
Luna rece și măreață
Sau luceafarul cel trist
Să-ți arate drumu-n noapte
Dacă-n paradis a nins.

De-ar fi steaua bob de rouă
Cu sclipiri simandicoase,
Þi-aș fi frunză de cicoare,
Flori de colț misterioase,
Nufărul plutind pe lacuri
Sau doar crinul parfumat
Împletite în covorul
Dinainte-ți așezat.

De-ar fi tablou răsăritul,
Curcubeul – un șirag,
L-aș desprinde de pe boltă
Þie să ți-l dau cu drag.
Și-aș mai pune-un strop de-albastru
În culoarea dimineții
Să ai parte doar de soare
Pe-acest drum ciudat al vieții.

De-ar fi noaptea caldă ploaie
Trupul să ni-l limpezească,
Am ieși în plină stradă
Ochii lumii să privească,
Cum un strop de fericire
Azi născut dintr-un sărut
Pașii ni-i pornește-n dansul
Inimii cel nevăzut.

(vineri, 26 iunie 1998)