De cu seară tu cernusei
noul alb covor de puf,
ca apoi...
să-l faci să crească,
în nămeți și bulgări nuzi.
Ai adus albul malefic...
peste tot te-ai dăruit,
în culoare...
tu ne îmbracă,
iarnă bine ai sosit.
Căci ai rupt din noi tristețea,
pe ninsoare, te-ai pornit...
și-ai lăsat pe chipul nostru,
fulgi de nea prin dansul lin.
Se-mbulzesc pe străzi copii...
și pe sănii...
și pe jos.
Chiote ei lasă-n urmă,
chiar de geru-i dureros.
Și-ți adună-n palme fulgii...
artă fac din joaca lor
Chiar de-afară bate vântul,
doar zăpada ta o vor.
Ești frumoasă prin ninsoarea,
albului necontetit...
și te rupe din tăcere,
iarnă bine ai sosit.