Eu nu iubesc marea, mi-ai spus
înghețat în neiubire
am crezut că ești demon
sau poate înger întors
căzând nu fără rost
dincolo de indigo
de sidef
de viori
de firesc

Eu nu pot iubi marea, mi-ai strigat
și mi-am pus scoicile la ochi
să nu îți mai aud neputința
cum dur rostogolește
valul în sângele meu
acum mirosind
albastru
neviu
crud
ud

Eu nu voi iubi nicicând marea, priveai
și-mi adăposteam clocotul
sub nisipuri de mucegai
neimplorându-te
frâng destin
înnebunesc acut
caii mei albi
caii mei roși
caii mei duși
nevii

Eu nu îți iubesc marea, m-ai atins
sfâșiind numai țărmul stins
castele tânguie clopote lin
înfrigurând sirena în somn
acum fără suflet
nici cuprins
nici dor
pierdut
cocor