Nu am știut să-i spun
de ce-a plecat zăpada…
neputincioasă,
i-am sărutat perlele din privire
promițându-i
o zi de basm
îmbrăcată-n albul neumblat,
sănii trase de caii cu clopoței,
focul din soba bunicii,
pisicul torcând pe pervaz,
mirosul de mere coapte-n cuptorul de lut,
boabe fierte cu nucă,
și lampa abia pâlpâind…
fărâma ce-a mai rămas din copilăria mea.

Nu a mai plâns copilul
și-a pus colac brațele-n jurul gâtului meu
și mi-a șoptit:
"zăpada vine și mâine, știu eu".