încerc să înot printre iluzii și farse de noapte

ieri am visat că mi-a scris cărtărescu un mail
și-mi cerea drept de autor pe iluzii
„maestre e noapte și nu am timp de jocuri
vreau să îmi dai înapoi rândurile și teama
e timpul nostru e timpul să murim nedespărțiți”

da, da am râs eu și am șters mail-ul

telefonul sună și el răstit îmi amenință noaptea
„maestre... sau ce-oi mai fi și tu
nu am timp de jocuri și farse
dă-mi acum dreptul furat la iubire
dă-mi acum rândurile despre iubirea femeii”

da, da am râs eu și am închis telefonul

cioc, cioc...

da, da am râs eu și m-am întors pe spate

cioc, cioc...

da, da profesore... știu...
vrei iubirea, vrei iluziile
vrei să fim nemuritori

„nu!... eu vreau doar să vă dau o scrisoare”