Nocturnă

Ochi galben rece de felină
Pe cerul negru ești o lună plină…
Și un abis adânc în gându-mi de metal,
În departare doarme bătrânul Montreal...

Spre Outremont-nainte, în noaptea ca de smoală,
Un tren agonizează în suspinări de fum…
Stau singur la fereastra și-n mine este-o boală:
E sufletu-mi ce arde și se preface-n scrum.

Montreal, 31 ianuarie