Dar sânii tăi

Dar sânii tăi ca două clopote îmi bat
lumina-n două, și o-mpart ca roșii mere,
tu îmi deschizi irișii ce se zbat
și-mi pui pe buze sfârcuri de tăcere -

îngenunchează un oraș întreg
la liturghia dezgolirii tale,
îți număr umbrele pe șold, ca pe petale,
și de icoana ta de pasăre, mă leg -

ca două aripi, mâinile coboară
în timp ce ochii mei, adânc, te strâng,
în timp ce trupul meu, adânc, te ară,
sânii tăi strigă, ochii mei - te plâng...