E ziua si totusi...
Afara s-a innoptat
Si cerul plange
Si totul s-a-ntristat

O inima de om
A incetat sa bata
Si viata i s-a luat...
Fara o judecata.

O panza de lumina
S-a ridicat la ceruri...
E sufletul copilei
Naiv si plin de doruri.

Si cerul isi deschise
Plangand portile sale
Si-mbratisand lumina
O stea cadea agale.

In ziua-aceea parca
Plina de-amaraciune
Natura toata sta
Spunand o rugaciune

Si se ruga la Domnul
Sa odinhneasc-n pace
Lumina care parca
Mai tare lumineaza.

Copacii de durere
Plecau crengile-n vantul
Ce cobora furtuna
Pe negru nost pamantul.