Asta-noapte a plouat
cu stropi de aur peste inima mea
iar acum,
pe zorii lumii preacurati,
sufletul meu creste ca un copac:
pe crengi atarna
si el si ea si voi si ei,
suparari si bucurii,
momente si idei,
clipe albe, negre si gri.
Rasarit astfel,
din lacrimi si-ntristare
copacul meu imi pare
o privire pierduta in inserare.