Sunt omul de umbre care merge pe sârmă,
Către omul-oglindă de la capătul ei,
Care pune pătrate de adevăr la uscat
Printre cești cu muguri de bambus în echilibru
Și cu ochi de copil...
Ceilalți sunt intervale de sunet,
De multe ori întuneric și prea puține lumini-
Și fiindcă azi nu mai am timp, te rog,
Descifrează-mi povestea
În florile de gheață ale acestor geamuri unde-
Când era cald- mi-am dezbrăcat sufletul...