Stăteam pierdut sub uriașa cupolă
Nu se auzea decât cârâitul sacadat al ruletei,
Pierdusem tot...aproape tot
Restul îl lăsasem la masa de poker.
Dintr-o dată , din perete, doi ochi clipind
Îmi făceau semn să mă apropii,
Ne cunoșteam cumva, nu mai țineam minte de unde
Dar știam că e soția lui Manole.
Era curioasă să afle cât pierdusem la ruletă
Și i-am răspuns cinstit: toți anii,
Mărunțișul , cele câteva zile , le pierdusem la poker.
Zâmbind , mi-a șoptit ,,preotul trișează!``