Peste străzile pustii
noaptea-ncet se lasă,
se strâng norii plumburii;
mă grăbesc spre casă.
Vântul suflă-acum mai tare,
hoinărind pe drum
frunzele să le-mpresoare,
este toamnă acum.
Parcul nu mai e la fel,
băncile sunt goale.
Pe alei ma plimb stingher
afară e răcoare.

Luna plină luminoasă
cade peste mine,
mai aruncă o rază.
Mă gândesc la tine…