În mine-i o pădure, dar dincolo o alta
Viclene mă imbie cu muntii dintre ele,
Tot pendulând pe creste mă defrisează barda
În luminisuri ample pe harta vietii mele.


Când dezvelit de zbateri la urmă-mi e tiparul
În pripă de la semeni primi-voi etichete,
Si ce m-as face dacă nu mi-as găsi hotarul
Întregelor vocatii, si timpul cât s-astepte?...


Sunt una din creatii. Si eu hranesc arsura
Pământului cu roua ce urcă in petale,
Si strâmbă-i judecata ce tintuie făptura.

Cuceritorul clipei e-nvinsul sortii sale...
Ce mai contează-o vorbă ce-mi tulbură natura
Când Universu-mi stie si praful pe sandale?