Pacea isi muta aripile, ritm cu ritm
aproape de tine, la fel ca atunci
cand zambetul tau nastea inima,
fulguitele zile se coseau, ceas cu ceas
in primaveri aburinde, inflorite
cu magia trecerii tale printre noi,
doar lacrima suspina ultima parfumul
mocnit in perdelele timpului,
si, impreuna cu tine se lasa departe,
la marginile vederii, fruste melancolii,
daca ti-am cerut vreodata muguri
era pentru ca in lumea mea nu cresc,
este doar ruga fierbinte, stropita
cu laptele gandului prim, ce naste miracol,
iluzia una, desperecheata de timp,
si era pentru ca intre tine si mine
doar fulgul de soare, ce ziua rasare din flori
ne poate salva trecerile goale, ca o zbatere
de aripa franta in vazduhul iubirii finale ...