Stau întinsă pe podea
Cu ochii deschiși înăuntrul meu
Mă chinui să găsesc o explicație plauzibilă
A faptului că ai plecat lăsând ușa deschisă
Mai precis, larg deschisă.
Nu m-am mai dus nici eu s-o închid
Nu mă mai interesează
Cine iese sau cine intră
Mă simt bine aici, pe covor
Uite că nici n-am observat până azi
Jocul nebunatic al arabescurilor
Și nici ce bine arată toate obiectele
Privite de jos...
Vecinul de de-asupra a băgat capul pe ușă
Îi curg balele văzându-mă așa lungită
,,numai de n-ar fi moartă de tot
eh! și dac-ar fi..parcă mai știe ea..``
Își face repede socoteala dacă să intre
Sau să se ducă cu gunoiul
(de fapt , îl trimisese nevastă-sa cu gunoiul)
Rapid, ia găleata și pleacă bombănind:
Toate sunteți la fel!..mama voastră!