Când plouă pe grămada
de pământ ars
m-așez pe-o bucată de bolovan
negricios, să mă plouă și pe mine
Acolo stau și aștept,
ploaia îmi dă rădăcini,
din cînd în cînd îmi cad
frunzele
dar ochii-mi înfloresc
cînd printre firele de fum
autumnal, îți răsare silueta
Vii, mă iei de mînă,
iar rădăcinile mele îți spun
că te-am așteptat
Privirea florilor are melancolia
toamnei,
dar mîinile îți zâmbesc
ude de ploaie, încălzindu-se
în mîinile tale;
se iubesc.