Eu nu-i iubeam , simțeam că nu se cere
Un dascăl , ca să fie lingușit
Și i-am privit c-un fel de dulce spaimă
Pe toți aceia ce m-au rostuit.

Se dăruiau tăindu-mi mie cale
Și uite, că mi-e drumul liniștit,
Privind în urmă tot ce-mi vine-n minte
E darul lor, de mine neplătit.

Mă-ntreb și azi dacă vor ști vreodată
Că-i port frumos și cald în gândul meu
I-am pus deoparte, ca pe-o sfântă carte
Sau ca pe-un dar trimis de Dumnezeu.