Când trupu-i murdar cu răceală va dori căldura
Golească-se din suflet, cât ai bate din palme, și teama și ura,
Când trupu-i a vibrat ca o frunză de măr în floare
Deseori m-am gândit melancolic la vremi viitoare
Și am simțit cum pulsează agonic un strigăt subțire
Ce străpungea inimi furate ca un orb în neștire,
Chemarea străbate liniștea-nțesată cu lănci și topoare
Muza cea brunetă nu-aude, nu vede prin gratii, zăvoare,
Departe de drumul potrivit se-afundă în păduri cu tristeți
O copleșiră ca astă-primăvară glasul vioi de sticleți.
Așteptarea mi-a fost deseori tovarăș calm de drum
Se pare că la pasu-i leneș voi călători ș-acum.
Iar eu, ce fac? Petrec cu umbra-mi câteva toamne cu brume?
Cânt din liră ca o rimă tristă din versuri postume?
Decomprim timpul și-l disec în infinite dimensiuni
Le gust din amarul țepos crezând că-s copți căpșuni?
Ori chem amăgirea, într-un târziu, în colț de vatră aprinsă
Să dăruiască vuietul fals iubirii pe veșnicie stinsă?
Legată la ochi e dragoastea, cine, în afară de tine, mai știe
Că ploile de-octombrie mi se ofer de-a-ntregul mie?
Cin' mai știe că iernile mă-ngrop în fulgi și-n îngheț
Mă țin durerile de frâie, mă țintuiesc săgeți?

Tic-tac, tic-tac - timpul trece, privesc descumpănit
La chipu-ți de fecioară ce-n pâcla nopții a răsărit
Ce vrei? De ce mă bântui cu coltii-ți albi de fiară?
A ta privire n-a zărit că tare frig și întuneric e-afară?
Nu știi câte nopți nedormite am vegheat, să vii
Și alte nenumărate lucruri observ că nu le știi
Hai pleacă, tu, nălucă, pe cer să stai la nesfârșit
Ofteaza-n bezna nopții privind la astrul liniștit
Stelele culcuș la cap - pernă să-ți tulbure visele
Noian de comete să-ți umple cu zgomot nopțile.

Să răstignesc un suflet în peșteri, în tăcere
Cu fața spre cerul ce se cheamă DURERE.