Plecat-am prin drumurile mele
cu noaptea aplecată
spre
gândurile de a doua zi,
zorile îmi deșteptară simțurile
mele
către o nouă rememorare a cuvintelor ce aveau
să fie rostite.

Soarele mi-a desmorțit privirile prinse de gene
către zări neumblate de pas străin,
pragurile aruncate în prafurile
mele
căutat-au
să mă închidă într-un singur
cuvânt – amăgitoare lingușire…

Stanjeneii mov pe care-i port
uscați în memoria mea
îmi sunt busole către viitorul meu –
Dumnezeul meu mi-a întins astăzi
un gând – azi sunt fericit…
azi sunt fericit…..azi sunt fericit.

23 martie 2005 București