să nu stingi lumina
să nu dormi noaptea asta.
mîine îți va părea nesfîrșit
și oboseala va chema vrăbii
la streașina ta..

amintește-ți de un nasture pierdut la șase ani
și pierde-l din nou acum,
plimbă-te prin casă și pune mîna pe un obiect
ca și cum ar fi un om.

între azi și mîine ești numai tu, doar tu le desparți,
ieri e un șoricel ce umblă prin dulapuri,
e o molie.

bea un ceai, fumează o țigară, spune o prostie imensă
și rîzi singură în balcon,
vecinii, auzindu-te, or să creadă că primăvara vine seara,
cînd rîzi tu.

o să fie liniște, o să fie mai multă liniște așa.

în vremea asta voi fi si eu pe undeva,
iubindu-te