PRIVIREA, MÃNGÂIEREA, GLASUL...

Aș vrea să te uit
fiindcă asta
ar însemna
să te iubesc veșnic.

Aș uita privirea
care-mi rănește sufletul
cu fiecare secundă
care se scurge din zi
ca un corb care devorează
ficatul lui Prometeu.

aș uita mângâierea
care acum
s-a transformat
într-o aripă
care mă izbește peste ochi
( încercând să-mi ascundă
amintirea ).

aș uita glasul
care astăzi îmi răsună
atât de tulbure,
ecoul ultimelor cuvinte
suprapune
un blestem permanent...