În pas de defilare


Morții prin vene timpul îi trece,
iar gîndul o rănește mereu.


cînd trece ea rănită încet pe lîngă oameni,
într-o doară îi mînjește cu vreme
să li se lase carnea puțin înspre pămînt.


și de mult nici Dumnezeu nu mai dorește
ca singur să aranjeze misterul.


dac-ar fi trăit pescarul,
copiii lui ar fi dorit să moară
îmbrățișînd deșertul.


sînt legat de ce ating cu un lanț
care-mi ruginește în închipuire.