Aș vrea să-ți spun cuvinte, să te facă să plutești,
Vorbe dulci care dezmiardă și te-ndeamnă să iubești.
De-o dorință arzătoare să fii cuprinsă dintr-o dată,
Să fii dezbrăcată tandru și apoi mult mângâiată.

Și atunci când îți simt dorința din a ta privire caldă,
Eu te-ntind ușor pe spate, ai mei ochi duios dezmiardă,
Simți în tine focul magic, așa cum n-a mai fost vreodată.
Toată ești numai dorință și simți că ești udă toată…

Ca prin vis, constați mirată: “Vai! Sunt goală… ce ciudat!
Am simțit doar mângâierea, oare când m-a dezbrăcat?”
Sânii s-au făcut ca piatra, pe-al lor vârf simți cum se zbate,
Bătând din aripi mii de fluturi… eu o fac bătând din pleoape.

Simți cum ale mele buze trec fierbinți și umectate
Peste pielea ta gingașă… Corpu-ncepe-a ți se zbate,
Respiri din ce în ce mai tare, suspine scoți de fericire,
Simți că ceva-ți inundă corpul, ești plină toată de iubire.

Și gura mea ce te sărută, coboară tot mai jos, mai jos,
Se-oprește-n locul cel mai intim, și-ți soarbe părul mătăsos.
Buzele-mi frământă sexul, simți că te pierzi, că-nebunești,
“Câtă-mplinire și plăcere” – spui în delirul ce-l trăiești.

Parcă pe-o culme-naltă ajuns-ai, plutind, de-acolo te-ai întors,
O moleșeală te cuprinde și trupul ți-e de vlagă stors.
Deschizi ochii încet și tandru, tu atuncea mă privești,
Văd în ei recunoștință… nu-i așa că mă iubești?

Mâinile-ți catifelate și cu degete subțiri
Îmi cuprind fin obrajii, și-mi vorbești doar din priviri.
Mă tragi ușor și melancolic, însetată-a săruta,
Dar te-oprești brusc și tresari… ce s-a-ntâmplat, iubirea mea?

Și-atunci îmi spui: “A! Nu se poate! Noi dragoste nici n-am făcut!
Ce-a fost, a fost doar un preludiu, atât de dulce și plăcut.
Cred c-o să mor de fericire… dă-mi gura! Vreau să te sărut,
Și vreau ca să te simt în mine. Ce-a fost, a fost un început…”