-Vreau sa te cunosc.
Vreau sa te vad.

Te simt,
ma inspiri,
dar cine esti?

Cine sunt eu...
traiesc prin tine,
sau traiesti prin mine?

Tu esti cea care ma face
sa cant, sa scriu, sa desenez,
sa traies, sa mor, sa iubesc
si sa urasc.

-Ma cunosti,
stii unde sunt,
dar nu te uiti,
refuzi sa privesti
spre inima ta.

Eu traiesc prin tine
cum tu traiesti prin mine.

-Cine esti?
Tot ce vreau,
e sa te vad...

-Uita-te la mine,
spre mine si ai
sa ma vezi!

-Nu pot, nu mai pot...
-Privi in inimai ta?
-nu mai pot privi in inima mea...
-uita-te la mine!
-nu pot...
cand ma uit, vad!
-vezi?
-vad...
-ce vezi?
-lacomia care ma
conduce, foamea de bani,
setea de putere...
-si de ce ti-e frica?
-de ceea ce sunt...
-si ce esti?
-sunt gol...
-uita-te la mine odata!
lasa banii, si uita-te la mine!
uitandu-te la mine,
uita-te la greselile tale,
invata din ele...
-nu ma pot uita la mine,
eu sunt greseala
-nu, tu esti leacul,
trebuie doar sa vrei
-vreau, dar mi-e frice
de ce am sa vad in oglinda
-vezi prezentul,
nu si viitorul,
uita-te la mine!

*in oglinda aparea
doar o inima de piatra si gheata...

-ma vezi acum?
eu te inspir in putinele
tale momente, dar sunt mult
prea tare si mult prea
rece ca sa mai pot
face ceva...
acum ma sting, si te voi
lasa... gol...
-de ce?
-ti-a fost frica mereu
sa ma privesti,
sa ma asculti, cand ti-am vorbit,
tu doar ai scris, ai cantat
voia mea, dar nu ai implinit-o.
ai implinit voia banilor.
-ce e de facut...?
ceea ce vad in oglinda, e un monstru,
fara inima.
-TU esti unm onstru,
dar poti deveni om...
acum,
cand sunt pe moarte,
asculta-ma
si voi trai,
si vom trai din nou.
-ca la inceput?
-da, vei fi copil din nou...
-ce trebuie sa fac?
-sa iubesti...