Uneori lumea o ia razna cu totul
Se ascunde și se pierde în noroi,
Dar soarele va fi mereu pe cer
Cât timp suntem amândoi.
Pesimist convins, tu vezi
Cum lumea se dărâmă, se topește
Și nu vrei să crezi că cineva
Pe lumea asta mai iubește.
Te ascuzi sub pletele-ți gingașe
Și ochii ți-i ferești de mine,
Lăsându-mă pierdută în abisul
Abstractului din tine.
Dar, tu nu știi ființă dragă
Ce zace-n mintea-mi de copil,
Pentru mine soarele străluce
Chiar și când cerul nu-i senin.
Și poa' să fie miez de noapte
Sau ger nebun, ce-ngheață tot
Poți să ai inima de piatră
Tot ai să-mi găsești un loc.
Cu tandrețe, viclenie
Mă voi cuibări în tine,
Neuitând bineînțeles
Să iau soarele cu mine.