eram mai frumos pe atunci
cuvintele mele mai tinere
abia îmbobocite
nu striveau lumina
când respirau

iar eu
puteam alerga pe cer
fără să mă împiedic de norii
de după nori

eram mai frumos pe atunci
soarele-mi desena umbra pașilor
doar în culori vii
pe orice alee de suflet
mi-i petreceam

iar eu
puteam să mă-mbăt de stele
fără să plâng, fără să râd
fără să sorb din ele

eram mai frumos pe atunci?