Se-nlănțuie cortegiul. De-a călare,
Pe zdrențuirea nopții mă desfac
S-ating sigiliul porții de intrare,
S-adulmec vântul. Paradiziac!

Prin legi, ne-nchipuit de legiuite,
Bat caldarâmul vieții, arbitrar,
Împleticind cohorta de ispite
Cu ce mai pot găsi în călindar.

Și-același vis, ce-ascunde-n el furtuna
- Din leagăn, punte, către parastas -
Ca un balsam, ne-nvolbură întruna:
Atât a fost... Atât a mai rămas...