Credeai că mă hrănești cu firimituri,
Că vor ajunge să mă amagească,
În suflet însă am atâtea guri,
Îl știu prea lacom să iubească.

Credeai că mă vei amăgi la nesfârșit?
Credeam și eu, dar nu s-a întâmplat
Și-ți mulțumesc că m-ai hrănit,
Cu firimituri, e-adevărat…

Cu ce-am mai sfânt eu te-am hrănit,
Cu tot ce am mai sfânt în mine,
Te-aș fi hrănit, poate, la infinit,
Insa așa flămânda, nu-mi mai vine.