Ai venit ca o limpezire a lucrurilor
duioasă și simplă
instaurând pacea calmă și noduroasă
în inima mea
ordinea și prospețimea în spiritul meu metanăuc
în acest precipitat sfârșit de mileniu
placat cu izotopi grei de uraniu și thoriu
cu dezinvoltura și forța
cu care singur Vincent van Gogh
în dialog indrăcit cu absolutul și corbii
își hașurează în galben destinul
își declară amândouă urechile nule.

You came to clear all the things
so kind and simple
in my heart settling a calm and knotty peace
order and freshness
in my metabewildered spirit
in this hurried end of millenium
plated with hard isotopes of uranium and thorium
you came with the ease and force
with which only Vincent van Gogh
in his frenzied dialogue with the absolute and the ravens
hatches his destiny yellow
and declares both his ears deaf.