Mere, pere, castraveți…
-Ce anume pregatiți pentru Salon, domnule Cezanne?
-Un țucal cu ………, domnule MANET!
-Ce vezi când mă privești prin lornion, iubite Zola?
-…dragul meu, Claude Lantier…
Brusc începeam să țip la Hortensia:
-Nu mișca. Ce sămburele mișcă în prună?
Atunci, iubitul s-a pornit să o tragă pe roată,
stacojiu înghiontind-o,
verde zmulgându-i părul-
văluri în valuri.
-Lasă-mă!!!
-Vino, vino, privește: Dejunul pe iarbă, Omul cu urechea tăiată, Casa Spânzuratului...
-Iartă-mă, sunt absolventă de arte frumoase...
-Nici un cuvânt, învață cum se comportă o nouă Olimpie.
-Pere Tanguy!!! Pere Tanguy!!!
Mere, pere, castraveți,
și un ghețar de lapis lazuli,
în ochi, în stomac, în firul de praf,
amestecat cu cuțitul(,) de os.
-Pănza aceasta este un fals, azvârle-o-n copac.
-Tată, pot decupa ferestrele tablourilor rătăcitoare prin pod?
-Da fiule, taie, taie adânc,
prin întuneric, trebuie mai ales să se vadă.
-L-ați salvat? Ați salvat pictorul de la moarte?
-Nu vreau să mă laud, n-a fost ușor...
culori, femei nostime, migala ierbii-
goblenuri madrigal suprapuse pe mazgaleala damnată-
scuzați-mă, știți el … citez: “picta din bojoci”,
Priviți, recunoașteti sub blana blondei răpiri din serai, un sumbru portret
Un om pe nacelă zbierănd?
-Sss-aaaa…....întors! S-a întors bancherul din Aix.
Vedeți stralucirea cocorilor pe borul în flăcări?
și acolo la scăldătoare vedeți darul comorii ascunse?
Mere, pere, castraveți...
-Acum înțeleg umbra centrifugă a muntelui.
Trebuie să învăț să pictez...
De-ar fi si măine senin…
LUMEA, … LUMEA NU MÃ I|NTELEGE, DAR NICI EU NU ÎNÞELEG LUMEA…..
Repeta vizitiului omul cu penelul în mâna,
în timp ce Rafael, Gabriel, Mihail
îi deznodau de la gât biciul decorației franceze,
-Maestre, primiți Legiuniea de Onoare.
-Vă mulțumesc, mă simt onorat…
Măine aș dori să pictez un peisaj, un portret, poate....:o natură moartă;
Doar nu degeaba m-am cățărat pe munte.