aveam în mâini întâmplările,
primul zvâcnet al inimii
îmi răsărea din porii tai,
și am învățat să cresc
împreună cu bătăile inimii,
cu fioruri din care mă
întrupam, stingher ghioc
de foc în venele-ți, și mă
împleteai cu lumina în cosițe,
și sălbatic mă despleteam.

învățasem de-atunci, doamne,
să mă rostogolesc cu roua
amestecată pe pieptul tău.

a muguri e culoarea și gustul
fiecărui por, în potire rubinii,
cu frunzele asfințiturilor
și răsăriturile toate, cu
boabele strugurilor pe care
tainic ni le dăruim de băut
unul altuia, pe tâmple, buze,
de viu să ne fie, și de sete.