Mi-am pangarit, docila,
Frumusetea
Cu seva fructelor, probabil
Necoapte
Ce mi le-ai aruncat, jertfa, la picioare
Atunci cand ai inceput
Sa te cufunzi, pentru prima oara,
Mult mai strain,
In pustiul continuu si rece
Dintre inimile noastre
Nerostite;
Mi-am pangarit neasteptata-mi
Frumusete
Cu seva unui anotimp, probabil
Promis altcuiva,
Incat nu mai pot fi sigura
Daca ceata de care-mi sunt plini
Ochii
A stiut vreodata
Sa vada.