Am întins mâna și am cuprins
fructul iubirii noastre,
făcând ca toată vraja din ochii mei să se stingă.
Eram noi, aceiași perfecți, aceiași iubiți ai timpurilor noastre
Przente și trecute.
Am căutat din nou, acolo o petală,
Era acea mică petală ce se scutura-se
Din fructul iubirii noastre.
Am luat-o finut, am așezat-o pe fruntea ta și...
De atunci o sărut într-una și o ud,
Nu vreau să se trecă, vreau să rămână mereu vie,
Precum iubirea noastă!