sunt marele deșert străfundul tuturor
eu râd când sunt cuprins de inundații
în pântecele meu nici o speranță nu-i
sunt cerul mort de negre constelații


deci dorm compact și dezvelit de timp
nori tulburi vă trimit vă umplu țeasta
voi consumați nisip – mă consumați fatal
ce trist că prea ades uitați aceasta


din mine faceți ziduri și mă legați în fier
și iar mă surp râzând când vă-mpărțiți
mai trece-un timp și-originea-n adâncu-mi
straniu v-o disputați cu numuliți


sunt cel mai demonstrabil echivoc
eu sunt nisipul infinitul trei
eu sunt dezastrul – lumea văzută dinlăuntru
și alte lumi de lumi în urma ei