porneam călătoria prin măști
nu aflasem numele
bătrânul mi-a spus:
orice-ai întâlni, să nu mimezi...
lalelele în spatele lui
năpârleau în grabă
cele negre vor fi oglinzi
podele prin acele clepsidrei
te vor întoarce
să crești_să ieși din tine
măștile vor cădea pe expir

simetric mă priveam din afară
în domeniul închis vânătorii
eram orfana văduva străina

balanța cu fulgul se înclină

tempera pe uleiul de pânză -
ca sângele prea subțire, fetițo
prea puțin în frig prea curând
secetă, secetă, strigă copiii
un ochi de-al lor mă atinge
sunt
în câmp. uși din lalele
se înserează căzând

un spațiu blând mă strigă pe nume:
călătorești de mult