am ramas suspendat
ca secunda clipei
din miezul noptii
-nici prima nici ultima-
si-n mine n-au mai rodit demult
aripi sa ma zboare
iar cerul se desfata in orizonturi uitate
sa ma sufoce
pe mine
suflet gol si frant
ce n-a iubit toate iubirile
ce n-a suferit toate suferintele
dar care-si plange tot plansul
zi de zi